Ajutor
Cum vă păstrează Didji secretele: detaliile tehnice
Pentru curioși: iată exact ce stă între secretele dvs. și toți ceilalți.
Fiecare fișă este încuiată cu AES‑256‑GCM, un standard de criptare folosit de bănci și guverne, cu cheia seifului: una singură, de 256 de biți, creată pe primul dvs. dispozitiv. Titlurile, numele câmpurilor, numele categoriilor și notele sunt încuiate la fel ca parolele: nimic din datele stocate de Didji nu poate fi citit fără cheia seifului.
Fiecare fișă încuiată este legată și de locul ei. Tipul ei, identitatea ei, fișa căreia îi aparține și revizia ei sunt autentificate împreună cu textul cifrat, așa că, dacă o fișă încuiată este mutată peste altă fișă sau un fișier atașat este mutat la altă fișă, deschiderea eșuează, în loc ca datele să fie citite în locul greșit.
Cheia seifului se află în Portchei iCloud, pe care Apple îl protejează cu criptare end‑to‑end, și este sincronizată doar pe dispozitivele conectate la Contul dvs. Apple. Este singura promisiune pe care Didji o împrumută în loc s‑o facă el însuși: „Apple nu îl poate citi” rămâne adevărat pentru seiful dvs. pentru că cheia seifului călătorește doar în interiorul criptării end‑to‑end din Portchei iCloud, iar de aceasta răspunde Apple. Face ID, Touch ID sau codul de acces decid când se deschide Didji pe un dispozitiv; cheia seifului decide cine poate citi ce este înăuntru. Seiful dvs. trece prin baza de date privată din iCloud deja încuiat, așa că Apple stochează fișe pe care nu le poate citi, iar Didji Studios nu are niciun server pe care să stocheze ceva.
Trusa de recuperare are o cheie proprie: 32 de octeți, la care se adaugă patru octeți dintr‑o sumă de control SHA‑256, calculată cu un prefix propriu trusei, astfel încât un singur caracter tastat greșit este descoperit, iar codul unei truse nu este confundat niciodată cu cel al unei chei a seifului. Cheia trusei nu deschide ea însăși nimic. Ea descuie o copie a cheii seifului, încuiată cu AES‑256‑GCM și păstrată în iCloud și în fiecare backup. Crearea unei truse noi încuie din nou cheia seifului cu o nouă cheie a trusei; după ce codul tipărit al trusei noi a fost verificat cu această copie, copia trusei vechi dispare. Fiecare backup este încuiat cu o cheie proprie, care la rândul ei este încuiată cu cheia seifului și cu trusa folosită în ziua aceea, așa că o trusă veche deschide backupurile din ziua ei și nimic altceva. ID cheie reprezintă primii șase octeți ai hash‑ului SHA‑256 al cheii seifului, iar ID trusă, la fel, pe cei ai cheii trusei, cu un prefix propriu: destul pentru a deosebi cheile între ele și nimic care să ajute pe cineva să găsească una.
Codul Didji nu este stocat niciodată. Ce se păstrează, încuiat în seif împreună cu celelalte preferințe ale dvs., este un verificator: un salt aleatoriu de 16 octeți și PBKDF2‑HMAC‑SHA256 aplicat codului, cu 600.000 de runde, comparat în timp constant. Verificarea unui cod durează intenționat cam o treime de secundă; încercările greșite sunt numărate în seif, după cinci dintre ele începe o așteptare care se dublează, până la o oră, și nimic nu este șters vreodată. Codul Didji stă în fața seifului, nu în interiorul criptării: Face ID îl deschide în continuare când reușește, iar codul din trusa de recuperare, care este chiar cheia seifului, este singurul lucru care înlătură un cod Didji uitat.
Un backup conține o listă încuiată (un manifest) cu tot ce se află în el. Înainte să fie restaurat ceva, întregul fișier este verificat față de această listă, iar un fișier în care s‑a adăugat, s‑a eliminat sau s‑a modificat ceva este refuzat pe loc.
Partajarea nu folosește niciodată cheia seifului dvs. Fiecare persoană cu care partajați are un spațiu separat, încuiat cu o cheie doar a acelui spațiu, predată prin invitație; când opriți partajarea, spațiul dispare. Și Apple Watch primește o cheie doar a lui, așa că cheia seifului nu ajunge niciodată la încheietura dvs.
Verificarea breșelor de date trimite la Have I Been Pwned doar primele cinci caractere ale hash‑ului SHA‑1 al unei parole și compară pe telefonul dvs. cele aproximativ două mii de răspunsuri care încep la fel, așa că nimeni, nici măcar serviciul, nu află ce parolă a fost verificată. Cheile de logare sunt chei P‑256 încuiate în seif, folosite doar pentru a semna pentru site‑ul pentru care au fost create. Cât timp seiful este deblocat, Didji ține secretele afișate departe de capturile de ecran, înregistrări și partajarea ecranului, dacă nu le permiteți timp de zece minute; asta depinde de iOS și este o măsură de protecție, nu o garanție.
Bine de știut
- La deblocare, Didji citește și verifică fiecare fișă înainte de a scrie ceva. Un seif care nu poate garanta pentru fiecare fișă nu mai scrie, așa că o defecțiune nu scrie niciodată peste date bune.
- Nimic de aici nu depinde de încrederea în noi: nu există nimic al dvs. pe niciun computer de‑al nostru.
- Auto‑completarea are nevoie ca iOS să știe ce să ofere înainte să fie deschis Didji, așa că, atât timp cât este activată, Didji îi dă depozitului de date de autentificare al iOS de pe telefon site‑ul web și numele de utilizator ale fiecărei fișe de autentificare active, precum și site‑ul și numele contului pentru fiecare cheie de logare și cod de autentificare. Niciodată o parolă, un cod sau o cheie și nimic arhivat sau șters. iOS păstrează această listă pe dispozitiv.
- Tipărirea unei fișe cu valorile ei cere din nou Face ID, ca orice copie durabilă: panoul de tipărire poate și să salveze un PDF, nu doar să tipărească.
Vedeți și
Încă aveți nevoie de ajutor?
Scrieți‑ne la hello@didji.app și spuneți‑ne, dacă puteți, ce dispozitiv folosiți.
Nu trimiteți niciodată o parolă sau codul de recuperare nimănui, nici chiar nouă. Ce nu putem face pentru dvs..